Despre împlinirea visului

Salutare tuturor,

Nu am mai postat nimic aici de foarte mult timp. Inițial aici am vrut sa fie o pagina despre profesia mea, cea de psiholog dar….. Nu am mai postat nimic.
Acum vreo 3 ani eu și soția mea Adelina ne-am cumpărat autorulota pentru că ne plăcea foarte mult sa ieșim mereu în locuri cu peisaje frumoase, locuri liniștite în natură.
Apoi ne-am hotărât sa strângem bani pentru a pleca într-o călătorie în jurul Europei cu autorulota. Toate eforturile noastre s-au canalizat în acest sens. Avem o autorulota Hymer Camp 55 pe platforma de Fiat Ducato din 1992.

Cred ca niciodată în viața mea nu am fost mai focusat pe un lucru mai mult ca acum. Probabil ca mulți prieteni care știau de planul nostru își imaginau ca în 2-3 luni o sa ne întoarcem, vedeam asta la ei, nu o spuneau în mod direct dar cumva vedeam asta la ei. Vedeam și faptul ca își pun probleme inexistente de fapt, de parcă mergeam pe o planeta pustie unde nu exista nici apă.
Atunci am înțeles exact de ce oamenii nu își urmează visele: se limitează și se blochează singuri. Capcana propriilor gânduri, găsirea scuzelor, trăirea unei false fericiri și a unei iluzii comode.
Mulți oameni mi-au spus : “o sa fac și eu la pensie o din asta”….. Da? Adică acum cand ești în floarea vârstei singurul lucru pe care îl faci în afara orelor de munca e să stai pe un scaun într-un restaurant și abia abia mergi într-un concediu pe an dar la pensie o sa te apuce pofta de viață și o sa cutreieri lumea….
Te minți singur și nu faci decât sa amâni sa trăiești, sa împlinești ceea ce te-ar face sa simți fericire și împlinire.
Nu spun ca toată lumea ar trebui să se plimbe cu autorulota pentru ca visele fiecăruia sunt diferite. Dar mecanismele prin care alegem nefericirea sunt similare.
Am observat ca oamenii mai mult visează la lucruri pe care și le doresc decât sa facă ceva ce i-ar duce mai aproape de îndeplinire. Lipsește acțiunea, rămâne doar un vis asa în eter fără sa depună nici un efort pentru dorința respectivă. Apoi ajung  la bătrânețe, unii realizând cât timp au pierdut și nu rămân decât cu regrete. Eu nu vreau asta, vreau sa îmi trăiesc visul. Și apropos, timpul e singurul lucru pe care nu îl poți cumpăra asa ca gândește-te bine.
“Și ce o sa faceți când va întoarceți?” a fost o alta întrebare repetata de gurile care dau glas fricilor interioare.
Ei bine cel mai realist răspuns e sa îți spun că nu am de unde sa știu ce fac peste un an. Dar cu siguranță pot sa îmi fac din nou meseria, pot sa fac altceva dacă vreau sau cine stie….. Tu ai idee asa clar ce faci peste un an?

În momentul asta asta ne dorim sa facem aceasta călătorie, asta e cel mai cert lucru din prezent.
Majoritatea problemelor oamenilor sunt datorate faptului ca aceștia trăiesc prea mult în trecut sau prea mult în viitor. Prea multe regrete sau prea multe anxietăți.

Ne-am propus sa călătorim timp de un an, ne-am încheiat activitățile în București și în luna iunie 2019 am pornit la drum.

Noi doi, cățelușa noastră Ancuța și gândurile noastre de libertate.

Oricare ar fi visul tău va trebui să faci ceva pentru el, nu se întâmplă de la sine. Mindsetul către ceea ce îți dorești urmat de acțiuni.

Pe tine ce te împiedică sa îți trăiești visul?