Skip to content

Cu autorulota pe Transrarău

Începusem ușor ușor sa intrăm în starea de călătorie, sa realizăm cu adevărat ca visul nostru a început sa prindă contur și chiar se întâmplă.

Nu ne presa timpul ca atunci când ai concediu un număr limitat de zile, nu ne grăbeam și aveam timp sa să urăm fiecare loc care ne plăcea. Rămânem cât vrem oriunde ne place.

Ne-am dus pe Transrarău sa vedem peisaje frumoase. Am avut noroc pentru ca a fost foarte liber, am rămas peste noapte unde ne-a plăcut peisajul.

Un aspect important de menționat este faptul că există un limitator de înălțime de 3m. Autorulota noastră are 2.90m deci nu am avut probleme.

Cam așa se vedea noaptea noastră acolo.

Episodul complet aici:

https://youtu.be/ddlsEN_GQSM

Piatra Neamț – offroad pe Vârful Arsuri

A doua oprire în România a fost la Piatra Neamț unde am vizitat un amic pe care îl cunoscusem cu un an în urma la Corbu.

Marcel este și el împătimit al călătoriilor, având și el autorulota. Ne-am bucurat sa ne revedem, am stat cu drag campati la el în curte. Ne-au copleșit cu ospitalitatea lor, pana și pe Ancuța care nu îl scăpa din ochi știind ca la fiecare masă ii va scăpa și ei câte ceva bunătăți.

Fiind și pasionat de off road, Marcel ne-a oferit câteva plimbări prin munții din zona, trasee spectaculoase, am fost la stâne izolate și am mâncat produse tradiționale.

A fost o experiență frumoasa, 2 zile pline de off road.

E foarte frumos să cunoști oameni așa, oameni minunați ca Marcel și Vasilica. Le mulțumim pentru ospitalitate.

Aici este un filmuleț cu episodul Piatra Neamț :

https://youtu.be/55ULT_72glk

Prima oprire, Răcătău de Jos, România

Prima noastră oprire a fost în satul Răcătău de Jos în județul Bacău. Un sat uitat de lume, fără asfalt și cu ulițe ca în poveștile lui Creangă. A fost o noapte liniștită și un loc bun pentru a savura cafeaua de dimineață.

Îți poți imagina cum se uita lumea la noi când am traversat satul cu un motorhome….

Despre împlinirea visului

Salutare tuturor,

Nu am mai postat nimic aici de foarte mult timp. Inițial aici am vrut sa fie o pagina despre profesia mea, cea de psiholog dar….. Nu am mai postat nimic.
Acum vreo 3 ani eu și soția mea Adelina ne-am cumpărat autorulota pentru că ne plăcea foarte mult sa ieșim mereu în locuri cu peisaje frumoase, locuri liniștite în natură.dsc081267115134637320083220.jpg
Apoi ne-am hotărât sa strângem bani pentru a pleca într-o călătorie în jurul Europei cu autorulota. Toate eforturile noastre s-au canalizat în acest sens. Avem o autorulota Hymer Camp 55 pe platforma de Fiat Ducato din 1992.

 

Cred ca niciodată în viața mea nu am fost mai focusat pe un lucru mai mult ca acum. Probabil ca mulți prieteni care știau de planul nostru își imaginau ca în 2-3 luni o sa ne întoarcem, vedeam asta la ei, nu o spuneau în mod direct dar cumva vedeam asta la ei. Vedeam și faptul ca își pun probleme inexistente de fapt, de parcă mergeam pe o planeta pustie unde nu exista nici apă.
Atunci am înțeles exact de ce oamenii nu își urmează visele: se limitează și se blochează singuri. Capcana propriilor gânduri, găsirea scuzelor, trăirea unei false fericiri și a unei iluzii comode.
Mulți oameni mi-au spus : “o sa fac și eu la pensie o din asta”….. Da? Adică acum cand ești în floarea vârstei singurul lucru pe care îl faci în afara orelor de munca e să stai pe un scaun într-un restaurant și abia abia mergi într-un concediu pe an dar la pensie o sa te apuce pofta de viață și o sa cutreieri lumea….
Te minți singur și nu faci decât sa amâni sa trăiești, sa împlinești ceea ce te-ar face sa simți fericire și împlinire.
Nu spun ca toată lumea ar trebui să se plimbe cu autorulota pentru ca visele fiecăruia sunt diferite. Dar mecanismele prin care alegem nefericirea sunt similare.
Am observat ca oamenii mai mult visează la lucruri pe care și le doresc decât sa facă ceva ce i-ar duce mai aproape de îndeplinire. Lipsește acțiunea, rămâne doar un vis asa în eter fără sa depună nici un efort pentru dorința respectivă. Apoi ajung  la bătrânețe, unii realizând cât timp au pierdut și nu rămân decât cu regrete. Eu nu vreau asta, vreau sa îmi trăiesc visul. Și apropos, timpul e singurul lucru pe care nu îl poți cumpăra asa ca gândește-te bine.
“Și ce o sa faceți când va întoarceți?” a fost o alta întrebare repetata de gurile care dau glas fricilor interioare.
Ei bine cel mai realist răspuns e sa îți spun că nu am de unde sa știu ce fac peste un an. Dar cu siguranță pot sa îmi fac din nou meseria, pot sa fac altceva dacă vreau sau cine stie….. Tu ai idee asa clar ce faci peste un an?

În momentul asta asta ne dorim sa facem aceasta călătorie, asta e cel mai cert lucru din prezent.
Majoritatea problemelor oamenilor sunt datorate faptului ca aceștia trăiesc prea mult în trecut sau prea mult în viitor. Prea multe regrete sau prea multe anxietăți.

Ne-am propus sa călătorim timp de un an, ne-am încheiat activitățile în București și în luna iunie 2019 am pornit la drum.

Noi doi, cățelușa noastră Ancuța și gândurile noastre de libertate.

Oricare ar fi visul tău va trebui să faci ceva pentru el, nu se întâmplă de la sine. Mindsetul către ceea ce îți dorești urmat de acțiuni.

Pe tine ce te împiedică sa îți trăiești visul?

Image

Tabara pentru copii cu autism

Weekend pentru copii la Vedea, jud. Arges

Deschidem sezonul de vara cu un weekend pentru copii cu varstele intre 6 si 14 ani, la Vedea, jud. Arges. Vom petrece 2 zile la o casa de vacanta unde vom avea o curte numai buna pentru activitati in aer liber. De asemenea, ne vom auto gospodari, vom invata sa ne facem singuri mancare. Transportul, cazarea si mesele sunt inclue in pret.

Va asteptam cu drag 🙂

vedea

Tabăra de iarnă pentru copii

Tabăra de iarnă de echitaţie şi bulgăreală pentru copii – PlayFabrica

8 -12 Februarie 2016

Povestea de iarna continuă cu “iarna pe uliță” ca-n poveşti plină de gălăgia copiilor şi chiotele lor de veselie, de zgomotul săniilor, de pomi albi şi miros de sobă…

Tărâmul unde iarna este o poveste se află între culmile Făgărașului la Pensiunea Branduşa, cu o curte imensă pentru fugăreli si bulgăreli, unde bucuria copiilor va fi întregită de o herghelie de 32 de cai pregătiți în fiecare zi pentru călărie si sănius sau plimbări cu căruța.

Gazdele extrem de primitoare ne vor asigura un somn liniştit şi mese delicioase cu preparate din grădina şi ferma proprie.

Pot participa copii între 6 şi 14 ani pentru a-şi crea amintiri de neuitat.

Ce vom face? Călărie, bulgăreli, plimbări cu căruța sau saniuş, foc de tabără cu bulz şi frigărui dulci, jocuri de cunoaștere şi amuzament.

Urmărim să aducem zâmbete şi bucurie , să provocam râsete şi voie bună şi să le redăm copiilor bucuria iernilor de altă dată, ierni care nu se uită niciodată.

Distracția, grija şi bucuria copiilor vor fi asigurate de doi psihologi cu experiență în lucrul cu copiii, Adelina Bobaru- analist comportamental si Bogdan Vlădescu- psiholog clinician.

Prețul este de 900 ron/ copil, sau 800 ron daca veniți însoțiți de sora, frate sau prieten.

Transportul este inclus in preţ.

Va așteptam la o iarnă de neuitat!

Pentru informaţii şi înscrieri ne găsiți la numerele de telefon: 0762604015/0722144142 sau facebook.com/PlayFabrica

DSC02822

Tabara de iarna Fantastigonia

Tabara de dezvoltare personală pentru copii
2 – 6 februarie 2015
Unde continuă povestea de iarnă ?
Povestea de iarnă continuă în februarie la MOECIU DE SUS, în vila Vlahia inn, la poalele munților înzăpeziți.
Ce ne oferă locația de poveste ?
Teren amenajat pentru oameni de zăpadă, îngerași de zăpadă și transee pentru o adevărată bulgăreală. Strângem pumnii să țină Baba Iarna cu noi și să ne ningă cu fulgi pufoși. Și dacă iarna o să fie mai diferită, promenadele pe cărări de munte ne vor umple corpul de oxigen și mințile de liniște.
odihna și somnul au loc într-o vilă de poveste:
• Camere cu 2-3 paturi, băi proprii și covoare pufoase • Sală de mese ca în poveștile cu prinți și prințese
• Jocurile și activitățile au loc la gura sobei
Cine poate participa?
Copiii între 7 și 14 ani pot intra pe tărâmul fantastigonic ca să îsi creeze propria lor poveste de iarnă.
Ce facem?
Construim împreună cu cei mici un capitol în cartea vieții lor prin jocuri care au ca rezultat dezvoltarea lor personală.
Prin jocuri de dezvoltare personală urmărim să:
• Descoperim noi abilități proprii
• Dezvoltăm încrederea în sine
• Antrenăm spontaneitatea, creativitatea și imaginația
• Dezvoltăm abilitățile de comunicare necesare în relaționarea cu
ceilalți
• Învățăm cum să ne exprimăm emoțiile
• Învățăm tehnici de depășire a fricilor și a emoțiilor negative • Descoperim butoanele de control a furiei
Cine coordonează?
3 psihologi fantastigonici cu experiență în dezvoltarea și terapia copilului
adelina bobaru, Analist comportamental
oana donca, Psihoterapeut cognitiv-comportamental
bogdan Vlădescu, Psiholog clinician
Care este prețul?
900 Ron/copil, 800 Ron pentru al doilea copil al familiei
Prețul include cazare, trei mese pe zi plus gustări, transport dus-întors, activitățile de dezvoltare personală. Distracția, grija și aprecierea copiilor sunt incluse și garantate.
Vă așteptăm pe planeta copiilor!
adelina, oana și Bogdan, călători fantastigonici.
Tabara de iarnă FanTasTigonia
Pentru informații și înscrieri ne găsiți la numerele de telefon: 0762.604.015, 0740.120.682, 0722.144.142. acebook.com /fantastigonia

Tabara de dezvoltare personala pentru copii

Tabara de vara Fantastigonia

Tabara de dezvoltare personala pentru copii
11 august – 15 august

Unde mergem?
Locatia: Caciulata

Ce dotari sunt?
Teren amenajat pentru activitati in aer liber
Camere cu 2-3 paturi si bai
Sala de mese
Sala pentru activitati interioare
Spatiu pentru plimbari in natura

Cine poate participa?
Pentru a beneficia personal si intens de jocurilor de dezvoltare, grupele de participanti sunt formate din 5 copii.
Grupa 7-9 ani
Grupa 10-13 ani

Ce facem?
Jocuri si activitati care au ca obiectiv dezvoltarea personala a copiilor

Obiectivele atinse prin jocurile de dezvoltare personala:
Descoperirea abilitatilor proprii
Dezvoltarea increderii in sine
Utilizarea imaginatiei ca resursa personala
Antenamentul spontaneitatii
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare
Invatarea tehnicilor de relaxare

Instrumentele noastre:
Jocul adaptat varstei
Imaginatia si experienta individuala
Miscarea fizica (dans terapie, trasee organizate, cautare de comori)
Desenul si exprimarea prin forma si culoare
Exercitiile de teatru si improvizatie

Cine coordoneaza?
3 psihologi cu experienta in dezvoltarea si terapia copilului
Adelina Bobaru, Terapeut comportamental
Oana Donca, Psihoterapeut cognitiv-comportamental
Bogdan Vladescu, Psiholog clinician

Care este pretul?
900 Ron
800 Ron pentru al doilea copil al familiei

Va asteptam!
Adelina, Oana si Bogdan, calatori fantastigonici

Detalii si inscrieri: 0722144142

Noroiul de pe noi

Deplasarea si proiectia sunt doua mecanisme defensive definite de psihanaliza. Proiectia este atunci cand atribuim unor persoane calitati, defecte, sentimente sau trasaturi de caracter care sunt greu de acceptat sau nu sunt cunoscute de propria persoana. Deplasarea este asocierea unei emotii cu alte persoane, obiecte sau evenimente decat cele ce au provocat emotia respectiva. Este ca atunci cand o persoana vine acasa incarcata negativ dupa o cearta cu seful si isi varsa furia asupra familiei. A deplasat furia catre o alta persoana, nu catre aceea care generase emotia respectiva. Facem aceste lucruri in viata de zi cu zi, de cele mai multe ori fara sa ne dam seama de ele. Din moment ce se numesc mecanisme defensive inseamna ca ne apara de ceva. Ne apara de imaginea proasta pe care ar putea sa o vada cel mai mare critic al nostru: noi insine! Criticul care pune atata presiune pe noi incat ne impinge sa facem tot felul de actiuni poate poate il pacalim…….sa salvam planeta si balenele(ca fetele de la Miss Univers 🙂 ), sa salvam cainii si sa militam exagerat impotriva oricarei nedreptati care ne iese in cale.

Asta ca sa nu vedem propriile noastre nedreptati pe care le facem, sa nu vedem barna din ochiul nostru. Aruncam furia impotriva altora ca sa evitam depresia (depresia este furie indreptata catre propria persoana). E mai usor sa aruncam pe altii, sa deplasam, e mai usor sa ii salvam pe altii ca sa nu ne luptam cu propriile noatre slabiciuni.

A ne asuma e lucru de mare pret. Observ ca si ca natiune noi nu prea avem obiceiul sa ne asumam lucruri: intotdeauna sunt altii de vina( vorba cantecului cu americanii-s de vina…..), statul sa ne dea, sa ne faca, sa ne dreaga etc. Pana si la fotbal noi ramanem mereu la mana sortii(nu a noastra) si ne calificam la campionatul mondial de fotbal doar daca cutare face egal cu nu stiu cine……nu facem noi lucruri pentru asta….altii sa faca egal ca sa ne avantajeze pe noi.

Noi niciodata nu suntem patati cu vreo vina…..noi doar am luat noroiul de pe noi si l-am aruncat in altii crezand ca asta ne spala pe noi.

Am face orice sa evitam confruntarea cu propria persoana pentru ca este cel mai de temut adversar deoarece ne stie toate slabiciunile. Sigur ca nu intotdeauna facem toate aceste lucruri constient….. inconstientul poate dezvolta toate aceste strategii, e instinctiv sa ne ferim de lucrurile care ne pot face rau. Mintea noastra e ca o sabie cu doua taisuri: ne poate ajuta dar ne poate face si rau prin gandurile negative pe care, din pacate, le antrenam in mod excesiv.

Asa nu facem decat sa evitam propria salvare si incercam intr-un mod lamentabil sa pacalim acel critic interior. E ca si cum pictam oglinda frumos …poate asa ne arata mai frumosi, ca un Photoshop pentru imaginea noastra de sine.

Lectia Broscutei

Froggy-301412

A fost odată un grup de broscuțe…… care vroiau să se ia la întrecere.

Țelul lor era să ajungă în vârful unui turn foarte înalt.

Se adunaseră deja mulți spectatori pentru a urmări cursa și a le încuraja pe broscuțe.

Cursa urma să înceapă…

Totuși…

Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscuțe va reuși să ajungă în vârful turnului.

Se auzeau numai exclamații de genul:

„Oh, ce obositor!!!

Nu vor reuși niciodată să ajungă sus!“

sau:

„Nici nu au cum să reușeasca, turnul este mult prea înalt!“

Broscuțele începură se abandoneze

…Cu excepția uneia singure, care se cățăra vioaie mai departe…

Spectatorii continuau să strige:

„E mult prea obositor! Nu va putea nimeni să ajunga sus!“

Tot mai multe broscuțe se resemnau și abandonau… …Doar una singură se cățăra consecvent mai departe…

Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!

În final renunțaseră toate, cu excepția acelei broscuțe, care cu o imensă ambiție și rezistență reuși să ajungă singură în vârful turnului!

Dupa aceea, toate celelalte broscuțe și toți spectatorii au vrut să afle cum a reusit broscuța să ajungă totuși în vârf, după ce toate celelalte se vazuseră nevoite să abandoneze cursa!

Unul din spectatori se duse la broscuță s-o întrebe cum de a reușit să faca un efort atât de mare și să ajungă în vârful turnului.

Așa se află că…

Broscuța învingătoare era SURDĂ !!!

Magicianul Fricilor

magicianul fricilor

magicianul fricilor

A fost odată, o singură dată, într-o țară din lumea noastră largă, un om căruia toți îi spuneau Magicianul Fricilor.

Ceea ce trebuie să știm, înainte de a spune mai multe, este faptul că toți bărbații, toate femeile și toți copiii din acea țară erau tulburați de frici nenumărate.

Temeri foarte de demult, născute de la începuturile omenirii, când oamenii nu știau ce înseamna râsul, abandonul, încrederea ș iubirea.

Temeri mai noi, ivite din copilăria fiecăruia, când inocența unei priviri, uimirea unui cuvânt, minunăția unui gest sau farmecul unui surâs se izbeau de o realitate de neînțeles.

Ce este sigur este că, fiecare dintre ei, de indată ce se auzea vorbindu-se despre Magicianul Fricilor, nu ezita să parcurgă un drum anevoios pentru a-l intalni. Sperau că astfel vor face sa dispară temerile pe care le purtau cu ei, in corp, in minte sau cele care le insoțeau zi de zi viața.

Nimeni nu știa ce se întampla în timpul acelei întalniri. Cei care se întorceau din călătorie erau foarte reținuți când vorbeau despre ceea ce trăiseră acolo. Iar un lucru sigur era că drumul de întoarcere era întotdeauna mai lung decât cel de dus.

Într-o zi, un copil dezvălui secretul Magicianului Fricilor. Dar ceea ce a spus a părut atât de simplu, atât de incredibil de simplu încât nimeni nu l-a crezut.

“A venit spre mine, povestea copilul, mi-a luat mâinile într-ale sale și mi-a șoptit:

-În spatele fiecarei temeri există o dorință. Întotdeauna există o dorință sub fiecare frică, oricât de mică sau de înspăimântătoare ar fi aceasta! Să știi ca există întotdeauna o dorință.

Își apropiase buzele de urechea mea și mirosea a turtă dulce, spuse mai departe copilul

Mi-a mai spus apoi:

– Ne petrecem viața pentru a ne ascunde dorințele, de aceea există atât de multă teamă pe lume.

Misiunea mea și singurul meu secret este de a lăsa pe fiecare să îndrăznească, să regăsească, să înteleagă și să respecte dorința care există în el, sub fiecare dintre temerile sale.

Povestind toate acestea, copilul simțea că nu îl credea nimeni și începu și el să se îndoiască de propriile lui dorințe.

Abia după ani de zile a reușit să-și regăsească libertatea de a le înțelege, de a le accepta.

Într-o zi un bărbat se hotărî să-l pună la încercare pe Magicianul Fricilor. Ajunse la capătul călătoriei, se înfățișă înaintea Magicianului spunându-i:

– Mi-e frică de dorințele mele!

Magicianul Fricilor îl întrebă:

– Poți să îmi spui care este cea mai de temut dorință pe care o ai?

– Îmi doresc să nu mor niciodată, răspunse omul.

– Este o dorință fantastică și extraordinară.

Apoi, după o lungă tăcere, Magicianul Fricilor îi spuse:

– Și care este teama pe care o ai, în spatele acestei dorințe?

Deoarece în spatele fiecărei dorințe se adăpostește o frică, iar uneori mai multe frici.

Omul îi răspunse repede:

-Mi-e teamă că nu voi mai avea timp să îmi trăiesc întreaga viață.

– Și care e dorința acestei temeri?

– Aș vrea să trăiesc fiecare moment din viața mea într-un mod cât mai intens, cât mai însuflețit, mai vesel, fără să risipesc nimic.

– Așadar, aceasta este dorința ta cea mai puternică, murmură Magicianul Fricilor.

– Ascultă-mă cu atenție. Să ai grijă de această dorință, este o dorință foarte prețioasă, unică. A trăi fiecare moment din viață într-un mod cât mai intens, mai însuflețit, mai vesel…..fără să risipești nimic, este o dorință foarte frumoasă. Dacă vei respecta această dorință, dacă îi vei acorda un loc special în tine, nu îți va mai fi teamă de moarte. Du-te acum, te poți întoarce acasă.

Dar voi, cei care mă ascultați, care citiți aceste rânduri o să îmi spuneți imediat:

-Atunci  fiecare dintre noi poate deveni magicianul propriilor sale temeri!

– Bineînțeles, este foarte posibil dacă fiecare descoperă dorința care se ascunde sub fiecare dintre fricile sale! Pentru că fiecare dintre noi poate îndrăzni să descopere, să vorbeasca sau să-și facă cunoscute dorințele. Cu o singură condiție – să accepte faptul că nu toate dorințele se împlinesc. Fiecare trebuie să învețe diferența dintre o dorință și realizarea ei….

– Prin urmare, nu toate dorințele se pot realiza, chiar dacă ne dorim acest lucru?

– Așa este, nu toate dorințele se pot împlini, doar unele dintre ele se împlinesc. Și nimeni nu știe dinainte care dintre dorințele lui va fi doar înțeleasă, care se va îndeplini, care va fi respinsă, care se va amplifica pana la stele!

Acesta este marele secret al vieții. Faptul că este imprevizibilă, neîmblânzită și, în același timp, foarte deschisă și generoasă în fața dorințelor oamenilor. Există în același timp, dorințe care au nevoie să rămână în starea de dorințe, pentru a se indeplini în totalitate.

Circulă zvonul că Magicianul Fricilor ar putea trece într-o zi și prin țara noastra…..

Tulburarea de personalitate Borderline

borderline 

Persoanele care suferă de această tulburare de personalitate au relații interpersonale foarte intense și schimbătoare. Așa cum imaginea lor despre sine este foarte labilă, așa este și imaginea lor despre alte persoane. Aceste schimbări se caracterizează prin trecerea de la o extremă la cealaltă. De exemplu pot spune într-un anumit moment despre cineva că este o ființă minunată, apoi peste o perioadă foarte scurtă de timp să aibă o părere diametral opusă. Această schimbare bruscă și radicală vine tocmai din așteptările lui eronate că va fi respins.

Nevoia lui de a fi tutelat de cineva în permanență îl face pe individul cu tulburare de personalitate borderline să fie de multe ori draguț, atent și săritor cu alții, tocmai pentru că se așteaptă că în felul acesta îi va determina pe alții să îi fie alături pentru a-i satisface necesitățile.

Așa cum spuneam mai sus, schimbările acestea radicale se resimt și la nivelul imaginii de sine pe care o are. De aceea, vor exista frecvente schimbări ale valorilor personale, ale locului de muncă, ale partenerului/partenerei, va renunța brusc la studii sau se va orienta către alt domeniu.

   Dacă persoana iubită este văzută ca fiind neglijentă cu nevoile borderline-ului, acesta poate manifesta iritabilitate. Atunci el va percepe aceasta ca fiind o dorință de separare din partea celuilalt și va recurgede multe ori la automutilare(tăieturi, arsuri sau alte răni). Amenințările cu suicidul sunt frecvente la persoanele cu tulburarea de personalitate borderline.

În absența unei relații în viață(lipsa partenerului/partenerei sau lipsa părinților), borderline-ul se simte fără suport și va dezvolta un sentiment de vid interior.

   Își manifestă impulsivitatea în planuri care pot fi autoprejudiciante: pot face abuzuri de substanțe, jocuri de noroc, conduce periculos, mânca compulsiv etc).

De regulă, această tulburare apare "la pachet" cu alte tulburări. Statisticile arată că această tulburare de personalitate este prezentă predominant la persoanele de sex feminin, în aproximativ 75% din cazuri. S-a constatat că există și o predispoziție genetică în apariția tulburării de personalitate borderline dar aceasta nefiind singura cauză a apariției.

   Unele din elementele tulburării de personalitate borderline sunt întâlnite și la alte tulburări de personalitate, diferența constând în scopul cu care sunt investite și modul de a reacționa.

De exemplu căutarea atenției și modificarea rapidă a emoțiilor cât și comportamentele manipulative fac parte atât din tulburarea de personalitate borderline cât și din tulburarea de personalitate histrionică, însă, tulburarea borderline se diferențiază prin comportamente autodistructive, ruperea bruscă a relațiilor interpersonale și sentimentul de singurătate, de gol interior.

Frica de abandon este prezentă în tulburarea de personalitate borderline cât și în tulburarea de personalitate dependentă, aici diferența va fi în reacția la abandon. Borederline-ul va reacționa la abandon cu furie și va simți golul interior, vidul emoțional pe când personalitatea dependentă va reacționa prin creșterea supunerii față de celălalt pentru a nu fi abandonat, iar în cazul în care abandonul s-a produs, își va căuta imediat o altă relație în care să se ancoreze.

Un alt element comun cu o altă tulburare de personalitate este comportamentul manipulativ, ce este prezent la borderline cât și la tulburarea antisocială, acesta fiind manipulativ pentru a obține profit material, în schimb la borderline acest comportament este pentru a obține atenția persoanei de la care el dorește suport.

Principalele elemente caracteristice acestei tulburări ar fi:

– eforturi intense de a evita abandonul chiar dacă acest abandon este doar imaginar

– relații interpesonale instabile, întrerupte brusc

– imaginea de sine este instabilă, sentiment de vid interior

– comportament automutilant și frecvente amenințări cu suicid

– manifestări frecvente de furie, dificultate în a stăpâni această furie

– instabilitate afectivă.

Pași în cuplu – Vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

cuplu fericit

Cea mai mare problemă într-un cuplu este de obicei capacitatea de a gestiona conflictul. Această capacitate de a gestiona conflictele este de multe ori mult mai dăunătoare decât temele pe care se iscă conflictele. De aceea multe probleme minore ajung să devină motive de ceartă.

   Tocmai din acest motiv cred că dacă cei doi nu sunt în măsură să facă față micilor probleme ce apar, acestea se acumulează în timp generând frustrări. Efectul acestor mici probleme nu ar trebui subestimat niciodată. Se creează aici efectul domino.

Lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă este principala cauză pentru care partenerii nu reușesc să-și rezolve problemele. Greșeala des întâlnită aici este că în loc să găsească soluții la problemele lor, să le discute, ei devin defensivi, se apără găsind argumente pentru nevinovăția lor și aruncând vinovăția la celălalt(care și el va face la fel: se va apăra)  și nu își asumă responsabilitatea pentru nici o problemă. Asta nu face decât să devieze discuția de la problemă, transformând totul într-o ceartă cu critici, reproșuri și acuzații. Uite așa se naște conflictul "care pe care". Aici trebuie să te decizi: vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

Fiecare problemă are o rădăcină. Uneori e dificil să o descoperiți dar nu imposibil, dacă există dorință în acest sens se poate. Un exemplu foarte des întâlnit este lipsa de încredere. Aceasta generează foarte multe discuții dar se pot remedia cauzele.

Implicarea în rezolvare. Atenția trebuie focusată pe partener în cadrul unei discuții. Dacă unul se uită la TV sau face altceva în timp ce celălalt încearcă să discute o problemă serioasă e clar ca nu va simți asta ca un gest de implicare si dorință de a rezolva, va deduce doar ca nu este interesat/ă prea mult.

Dezvoltare. Dezvoltați-vă individual, pe plan profesional și pe plan social fără a uita de țelurile și planurile comune. E foarte important aici să păstrați această balanță: să nu neglijați cuplul dar nici propria persoană. Spun însă aici și de dezvoltarea individuală pentru că modul în care se simte fiecare ca persoană se va reflecta în fiecare relație pe care o va avea, va aduce și în cuplu frustrările personale.

Acceptarea. Aici mă refer la acceptarea partenerului/partenerei, a faptului că există diferențe între voi(e și normal să fie așa) și la acceptarea propriei vulnerabilități-foarte mulți se tem de faptul că dacă se "deschid" prea mult în fața celuilalt vor avea de suferit. "Deschiderea" nu face decât să apropie. Spune-i deschis: "mi-e teamă să mă dezvălui în fața ta pentru că ………" Să nu uităm faptul că deschiderea stă la baza relațiilor interumane, oamenii se apropie pentru că se deschid unul în fața celuilalt, își permit să se cunoască reciproc. Nimeni nu ține mai mult la o persoană străină decât la cineva pe care îl cunoaște. Așadar, nu opune rezistență la a te cunoaște celălalt. Oamenii opun rezistență dintr-un motiv: Rezistența=Frică.

Prietenia. Nu uitațí de prietenia dintre voi. Orice relație debutează prin prietenie, iar acest lucru se pierde de multe ori pe parcurs.

Valorizarea. Partenerul trebuie să simtă faptul că îl valorizezi, acest lucru îi hrănește stima de sine, se va simți impulsionat să devină mai bun, va ști că gasește în tine un sprijin și o motivație. Complimentează lucrurile bune  pe care le face, asta îi va da curaj.

Canalizarea frustrărilor. Înainte să îți verși nervii de la servici acasă gândește-te de două ori dacă merită ca acel om să suporte asta, gândește-te dacă căminul unde trebuia să îți găsești liniștea merită transformat într-un loc care îți generează un alt stres. Unde ai vrea să te întorci acasă: în mijlocul intersecției printre claxoane sau "la umbra nucului bătrân"?

Nu uitați să faceți lucruri împreună, să fiți o echipă. Aici aș aminti și de lucrurile care s-au pierdut pe parcurs. Luați-vă un moment și amintiți-vă ce lucruri făceați odată și vă făceau plăcere. Acestea o să vă reîmprospăteze relația, o să trezească din nou niște emoții și o să vă dați seama ce mult v-au lipsit aceste emoții.

Amintiți-vă lucrurile ce v-au legat, ce v-a atras pe fiecare la celălalt. Spuneți-vă aceste lucruri: "te-am ales pentru că…….. sau: mă atragi pentru că…….. "

Nevoile. Discutați deschis despre ce are fiecare nevoie să primească de la celălalt și cum se pot satisface acestea.

Și să nu uităm de respect.

%d bloggers like this: